Hartă - Dumbrăvița, Timiș (Comuna Dumbrăviţa)

Dumbrăvița (denumire veche, înainte de 1924 Sântești, în, în , în sârbă Opština Dumbravica) este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Potrivit unui studiu de specialitate elaborat în 2013 de Consiliul Consultativ pentru Regionalizare, comuna Dumbrăvița este cea mai dezvoltată și bogată localitate din România.

Datorită dezvoltării fulminante din ultimii ani localitatea s-a alipit teritorial de Municipiul Timișoara.

Prima atestare documentară a Dumbrăviței datează din 1891, anul în care localitatea a fost înființată. Întemeierea ei s-a făcut de către guvernul maghiar, care a dispus defrișarea unei suprafețe din pădurea care înconjura Timișoara, pentru a integra noua localitate. Alte atestări au existat și în monografia lui Bodor Antal din 1907, în ziarul local al orașului Szentes din perioada 1889 septembrie-1890 aprilie și documente aflate în arhiva județeană Csongrad (Ungaria). In cadrul recensamântului unguresc din 1900 comuna apare cu denumirea Vadaszerdo, iar nu Ujszentes, cum apare doar în recensământul din 1910. ”Vadaszerdo” este traducerea din limba germană în cea ungară, a cuvântului compus ”Jagdwald”, care însemna ”pădurea de vânătoare”, actuala Pădure Verde, folosită de contele Claudius Florimund Mercy, guvernator austriac al Banatului, după cucerirea provinciei de către Habsburgi.

La 1897 a fost construită, cu banii statului, biserica reformată. Recensământul din 1900 înregistrează 46 de locuitori cu limba maternă română în localitate. Românii au început să se așeze la Dumbrăvița în număr mai mare după unirea Banatului cu România. Astfel, în 1921-1922 s-au așezat la Dumbrăvița câteva familii originare din Rusikoselo și Toracul Mare, din Banatul sârbesc și alte câteva din Comloșu Mare. La 1927 au fost împroprietărite alte 42 de familii de români. În același an a fost înființată parohia ortodoxă.

În 1964 numele localității a fost schimbat din Ujszentes în numele actual „Dumbrăvița”. Localitatea a beneficiat de fenomenul de exurbanizare, prin care populația din Timișoara s-a așezat aici. Procesul s-a intensificat după anul 2000, fiind la baza unei creșteri urbanistice exponențiale. Astfel, în mai puțin de 10 ani, numărul de locuitori a crescut o dată și jumătate, cu perspective ulterioare de creștere.